Abia așteptam să văd Marele Zid chinezesc! Citisem despre el în copilărie și mi se părea incredibil că sunt la doar câțiva kilometri distanță de el. Noi, oamenii, putem fi atât de autodistructivi și de măreți în același timp! Să construiești asemenea colos acum mii de ani pare o nebunie. După cum ți-ai dat seama deja, ziua a doua în Beijing a început cu drumul către Marele Zid Chinezesc.

Ziua 2    Marele Zid – Templul Lama – hutonguri

După ce cu o zi înainte am tremurat de frig, pentru Marele Zid ne-am pregătit strategic: căciulă groasă, mănuși duble, fular și tot am înghețat. Pe zid părea că erau -500 de grade. Gerul, pe care îl simțeam prin hainele groase, însoțit de un vânt extrem de puternic, ne-au determinat să abandonăm plimbarea pe zid. Miss J. pur și simplu nu reușea să facă doi pași, că era împinsă înapoi de vânt. Din planul meu de a merge măcar trei-patru kilometri pe zid, s-a ales praful. Am reușit cu greu să parcurgem un kilometru. Din Beijing până în Badaling, de unde poți urca pe zid, sunt 70 de kilometri. Noi am avut o mașină închiriată, cu șofer și ghid, pentru toate cele trei zile petrecute în Beijing și împrejurimi, însă, din Piața Tianan men, pleacă autobuze către Badaling în fiecare dimineață între 6.30 și 10.00.

Marele Zid Chinezesc (Cháng chéng) este colosal. Nu poți să nu te întrebi cum mâna umană a putut construi așa ceva acum mai mult de două mii de ani, complet lipsit de industrializare. Acest colos al lumii antice a fost construit de-a lungul mai multor dinastii. Primul împărat al Chinei, Qin, a leagat porțiunile de zid construite deja de înaintașii lui, cu scopul de a preveni invaziile popoarelor nordice și de a proteja comerțul practicat pe Drumul Mătăsii. Zidul, lung de 21 196,18 kilometri, a fost prelungit de-a lungul dinastiilor Han și Ming și se întinde de la mare până dincolo de Deșertul Gobi. În timpul dinastiei Ming, zidul a fost reconstruit pe o lungime de 6 430 km. Pavat cu piatră,  acesta este prevăzut din loc în loc cu forturi și turnuri înalte de apărare, are o înălțime de 12 metri și o lățime de 6,5 metri.  Mare parte din zid este în paragină, iar guvernul chinez a restaurat doar anumite zone unde poate fi vizitat de către turiști. Marele Zid este cel mai lung zid de pe planetă și face parte din cele 7 Noi minuni ale lumii (alături de orașul Petra , Statuia lui Cristos din Rio de Janeiro, Machu Picchu, Chichén Itzá, Colosseum și Taj Mahal).

Din cauza eroziunii naturale și daunelor umane, aprozimativ 2 000 de kilometri din partea de zid reconstruită în timpul dinastiei Ming, a dispărut. În prezent, zidul este folosit doar în scop turistic. Există un maraton care se desfășoară de-a lungul și chiar pe Zidul Chinezesc.  Această formă de maraton este mult mai grea decât cele obișnuite deoarece implică urcarea și coborarea a aproximativ 3.700 de trepte de către participanți. Detalii referitoare la acest maraton găsești aici. Dacă te duci cu gândul că vei fi doar tu și zidul, nu te amăgi! Vara este mult mai aglomerat decât iarna, insă dacă te duci iarna, îmbracă-te foarte bine, este extrem de frig!

La coborârea de pe Marele Zid, eram în stare să fugim către mașină, singurul nostru refugiu cald, dar eram pur și simplu înghețate. Ne-am încălzit bine pe drumul înapoi către Beijing, pregătite pentru următoarea oprire: Templul Lama. Pe drumul către templu, am trecut pe lângă Stadionul Național Beijing, numit datorită arhitecturii, Cuib de Pasăre, unde s-au desfășurat Jocurile Olimpice de la Beijing din 2008.

Templul Lama (Yonghe gong) este un complex de clădiri exotice, colorate, pline cu Budha grăsuni și aurii 🙂 Cel mai mare Budha din templu are 18 metri înălțime, cu 8 metri adiționali sub pământ, sculptat dintr-un singur bloc de lemn de santal. Impresionant, așa-i? Templul Lama este un templu budist, construcția acestuia a început în 1694, în timpul dinastiei Qing. Templul a servit inițial ca reședință pentru eunuci, transformat mai târziu în reședința Prințului Yong, fiul Împăratului Kangxi, iar cînd acesta a devenit la rândul lui împărat în 1722, jumătate din clădire a fost transformată în mănăstire pentru călugări tibetani. Cealaltă jumătate a rămas palat imperial.  Astăzi, templul este reședința budiștilor tibetani din Mongolia și Tibet și un punct de atracție important pentru turiști.

Ca urmare a arhitecturii antice, fiecare element al templului este în întregime simetric. Templul Lama cuprinde o curte și cinci săli principale în curți separate: Sala Împăraților Celești, Sala Armoniei și Păcii, Sala Binecuvântărilor Eterne, Sala Roții Legii și Pavilionul Fericirii Infinite. Intrăm pe Poarta Ading men, o construcție în stil Ming, cu frumoase plăci glazurate galben și verde, singura parte rămasă din vechiul zid care înconjura sectorul manciurian al Beijingului. Mergem pe aleea imperială către Poarta Zhaotai, care este intrarea în curtea de nord. Poarta este încadrată la stânga de Pavilionul Turn și la dreapta de Pavilionul Clopotniță.  La Poarta Zhaotai ne întâmpină statuia  lui Maitreya stând cu picioarele încrucișate, zâmbind, protejată de Cei Patru Împărați Celești.  Potrivit budismului, lumea este împărțită în patru lumi protejate de patru gardieni. Deasupra Porții Zhaotai stă scris Dacă inima este ușoară, extraordinarul va apărea. Trecem de această sală și ajungem la Sala Armoniei și Păcii cu cele patru săli laterale adiacente. Aici sunt trei statui Budha din bronz: Sakyamuni (Budha prezentului), Kasyapa Matanga (Budha trecutului) și Maitreya (Budha viitorului). Cele patru săli adiacente reprezintă sălile unde călugării budiști studiază budismul esoteric, budismul exoteric, medicina tibetană, astronomie și geografie. În curte se află un vas de gătit din cupru din 1747, unul dintre cele mai rare obiecte din Beijing. Facem câteva fotografii vasului din cupru și ne îndreptăm către Sala  Binecuvântărilor Eterne, care a fost cîndva dormitorul prințului Yong. Sala găzduiește alți trei Budha: Amitabha (Budha longevității), Budha Medicina și Budha leu. De-a lungul laturilor încăperii stau agățate o tara verde și o tara albă. Tara verde este făcută din peste 4 000 de bucăți de mătase de diferite forme și culori.

Lăsăm în urmă Budha longevității și fascinate, pășim spre cea de-a patra sală, Sala Roții Legii, acolo unde călugării țin ceremonii și citesc Sutra. Sala adăpostește statuia lui Tsong Khapa, fondatorul Sectei Pălăriei Galbene a budismului tibetan. Statuia a fost turnată în anul 1924. În spatele acestei statui, se află o sculptură în lemn care are 449 de statui ale lui Arhats. Pe pereți pot fi văzute diverse scripturi budiste. Ieșim și trecem pe lîngă un grup de călugări. Unii dintre ei au în mâni mala, șiraguri cu mărgele pentru numărarea mantrelor. Fiecare șirag are 108 mărgele. Budiștii chinezi folosesc o mala care se numește su-chu și are trei mărgele care divizează șirul în trei părți egale, astfel mala este împărțită în trei părți de câte 36 mărgele fiecare. Astrologia chineză spune că există 108 de stele sacre. Se spune că muritorii nutresc 108 dorințe pământești, că sunt 108 minciuni pe care oamenii le pot spune și 108 iluzii sau forme de ignoranță umane.

Ajungem la Pavilionul Fericirii Infinite (Wan fu), care este ultima sală și cea mai spectaculoasă. Este construită pe trei niveluri și este însoțită de alte două pavilioane mai mici. Aici găsim uriașa statuie a lui Maitreya. Aceasta este cea mai mare statuie Budha din templu, cu o înălțime de 26 de metri în total (dintre care 8 metri îngropați în pământ) și 8 metri în diametru. Statuia este sculptată dintr-un singur bloc de lemn de santal alb și este un dar oferit de al șaptelea Dalai Lama împăratului Qiaonlong.  Am rămas fără grai minunându-mă de grandoarea acestei statui, și fără rezervă la pixul cu care îmi notam într-una toate numele și detaliile 🙂

Ultima vizită din traseul acestei zile a fost labirintul hutongurilor din Beijing. Hutong este cuvântul mongol pentru alee. Hutongurile formează o încrengătură de străduțe și alei, unde descoperi o lume pitorească, construită din curți cu patru ziduri. Într-o curte trăiesc de obicei mai multe familii. În acest labirint de hutonguri găsești multe piețe mici. Străzile înguste sunt pline de viață, mașinile se strecoară cu greu, claxonând mereu, bicicletele trec cu viteză (îți amintești melodia lui Katie Melua – Nine million bicycles … in Beijing? ), școlari înfofoliți, turiști nedumeriți încotro să meargă… Curțile sunt neacoperite, cu hornuri fumegând, iar porțile și intrările sunt cu fața spre sud, la fel ca și templele, conform dictoanelor fengshui. Ideal este să te aventurezi în aglomerația hutongurilor pe jos sau cu bicicleta.  În apropierea hutongurilor era un lac, Houhai, pe care se patina. După ce ne-am jucat pe gheața lacului Houhai, am plecat către hotel înfrânte de ger și oboseală după o zi plină și interesantă 🙂

Citește și: Beijing – China partea I , Beijing – China partea II