De curând mi-am propus să încerc diverse modalități de relaxare. Săptămâna trecută, trecând pe lângă o sală de sport, am văzut că poți încerca gratuit o oră de bodybalance. Cică ar fi un mix între yoga și tai-chi. Stiu, mă vei întreba ce este tai-chi 🙂 Să nu crezi că eu știam ce este, însă după o simplă căutare pe google am aflat că tai-chi este o formă de artă marțială care te revitalizează, te calmează (Duuamne, cum am nevoie de partea asta!!) și care, de asemenea, ajută la o mai bună circulație a sângelui (ceea ce mi-ar prinde chiar bine din moment ce am veșnic picioarele reci).

Uite-mă cum intru tiptil în sala de yoga, cuprinsă de o dorință cel puțin de relaxare. Încep să-mi încălzesc încheieturile conform instrucțiunilor instructorului și să mă contorsionez în diverse poziții de care nici nu imi imaginam că sunt în stare. Instructorul repetă suav: „eliberează-ți mintea”, „golește-ți sufletul”. Așa ce mă pornise un monolog interior, unul încăpățânat, fără semne de punctuație, fără pauze, fără litere mari la început de gând : „Bine, bine, îmi eliberez mintea, de fapt, stai, cum faci asta? Gânduri, afară, hai valea, găsiți altceva de făcut sau pe altcineva de invadat, veniți mai târziu sau ce-ar fi niciodată? Aîmmm … oare acum e mintea mea e golită de balast? La naiba, am uitat rufele la uscat afară și starea vremii anunța ploaie spre după-amiază. Gata, acum sigur mi se golește mintea, – cu un ochi pe jumătate deschis – oare e goală acum? Poziția asta este enervant de inconfortabilă, abia aștept să plec în vacanță, să ies cu fetele la o cafea, să umblu creanga dintr-un loc în altul, s ă citesc … ooo daaa multe cărti … Da, da, ai mai spus deja de câteva ori să-mi eliberez mintea, la naiba nu se vede, eu chiar încerc să-mi golesc afurisita asta de minte, e doar o minte foarte încăpățânată, pur si simplu nu vrea să fie eliberată. Oare cum mă învăța V. să spun ca să mă calmez? Aaa, știu, știu, sunt o cascadă, sunt o cascadă … Stai, cascadă nu e bine, n-am făcut pipi înainte de a începe si nici nu stiu să înot ! Cât o fi ora, să nu uit să iau copila de la școală, instructorul arată senzațional! E clar, e mai bine să plec de la cursul acesta.”

Așadar nu, nu sunt o persoană capabilă să-și elibereze mintea! Pur și simplu mintea mea nu dorește program de relaxare, habar nu are să proceseze astfel de acțiuni: burete, minte curată, simțăminte de plăcere și eliberare după. Mintea mea păstrează tot, bun, rău, toate gândurile numai și numai ale mele, nu vrea să dea nimic 🙂 Foarte egoistă! Cu cât voiam mai mult să îmi opresc gândurile, cu atât mai tare vociferau ele.

Gata cu încercările de yoga. Sunt oricum prea neliniștită pentru tai-chi (oricum, nu ți se pare că sună a mâncare chinezească?).

PS  Oare să încerc sunete de păsărele pentru relaxare?

PS la PS  Instructorul era femeie! 🙂

PS câțiva ani după ce am scris articolul acesta: cred că  trecerea primilor 40 de ani îți va oferi calmul interior  necesar pentru a face și a găsi echilibru în yoga. Am 42 acum și niciodată nu am fost mai fericită cu ședințele de yoga 🙂