Știi, eu visez. Se pare că mult spre foarte mult. Visez ziua cu ochii deschiși, visez și noaptea, evident, cu ochii închiși. Visul de peste zi nu mă sperie, căci este un vis conștient, voit. Îmi doresc ceva anume și visez și fabulez în mintea mea pe tema respectivă. Îmi imaginez tot felul de posibilități și pregătesc un întreg arsenal pentru înfăptuirea nebuniei. Dar visul din noapte, hmm, visul din noapte este o problemă. Am vise de noapte din toate categoriile: vise despre bunicii mei (de la care mă trezesc cu un dor sfâșietor de ei și de bunătatea lor), am vise cu hoți (la ultimul astfel de vis m-am trezit atât de speriată încât n-am putut să adorm două ore după, nici măcar cu lumina aprinsă), vise în care zbor, vise în care trăiesc foarte real un cutremur, de fiecare dată fiind la ultimul etaj din cel mai înalt bloc care, pentru mai multă acțiune, se prăbușește, vise sălbatice și vise roman.

Ultima noapte am avut un vis din ultima categoria de vise. Visele roman sunt cele cu cu o acțiune complexă care se desfășoară pe mai multe planuri narative, cu personaje numeroase și mii de detalii. După un astfel de vis mă trezesc dimineața gândindu-mă că aș putea scrie o carte din povestea visului meu. Habar nu am de unde atâta imaginație în subconștientul meu.

Azi noapte am avut o poveste de vis, ceva între spionaj, și poveste de dragoste, cu locuințe de neimaginat, o lume inexistentă în realitate. În vis sărisem de pe cel mai înalt catarg vasului într-un ocean (se numea Oceanul Alb). Pe vas, eram sechestrată eu împreună cu câțiva prieteni. Am înotat vitejește, uitându-mă în spate după rechinul imens care mă urmărea. Având în vedere că eu nu știu să înot, asta pare a fi maxima existenței mele 🙂 Săritul în ocean avea ca scop intrarea pe sub o piatră-poartă din adâncimea oceanului, care dădea într-un paradis. La ce zen era acolo, aproape îmi vine să mă duc acum să caut piatra aceea . Totul se întâmpla pentru a proteja o agendă din piele, plină cu secrete și coduri, aparținând unui domn bun prins de niște domni răi.

Aceasta este rezumatul visului roman, dar visul a fost atât de detaliat, colorat și viu, încât orice regizor hollywoodian m-ar invidia. Cert este că trăiesc reluarea a doua zi dimineața când mă trezesc și mă invadează nebuniile nopții. Ce sa zic, la mine nopțile sunt palpitante! 🙂