35. Până aici am ajuns. Sunt în drum spre Paris. Aeroportul este un loc pestriț. Mereu mă simt în aeroport ca o furnică într-un furnicar. Este ca un oraș de sine stătător. E plin de viață și de povești la orice oră din zi sau din noapte. Îmi place să privesc oamenii. Eu și o cafea Starbucks. Ei, oamenii, și poveștile lor. Fiecare om își plimbă povestea de colo-colo pe culoarele aeroportului. Citește tot