Am citit vacanța aceasta patru cărți. Achiziționată de la un anticariat în ultima vizita acasă, la Galați, Memoriile a două tinere căsătorite scrisă de Honore de Balzac, mi-a plăcut enorm de mult. E o carte după sufletul meu și a ajuns rapid pe lista cărților mele preferate.

Cele două personaje principale ale cărții sunt Louise de Chaulieu și Renee de Maucombe, două prietene despărțite la ieșirea din mănăstirea de carmelite din Blois. Louise este readusă la Paris de către părinți, iar Renee în Provence, unde îi era promisă de familie unui stăpân de ținut, Louis de L’Estorade. Prietenia lor însă, nu se oprește din cauza acestei despărțiri, ci continuă prin scrisori lungi despre cum decurg viețile lor și mai ales dspre stările lor sufletești.

Renee alege viața simplă, acceptând poziția de femeie căsătorită împotriva voinței sale, dar Louise este mult mai temperamentală, care trăia prin ardoarea sufletului, crezând cu tărie în iubire. Obișnuindu-se cu viața de la Paris, se îndrăgoșteste de muzica italiană și de concerte, uneori baluri, cercetând bărbații din înalta societate, dar neplăcând nici unul. Într-un fina, se îndrăgostește de profesorul de spaniolă, iar după câtva timp se căsătoresc.

Memoriile a două tinere căsătorite este povestea a două căsnicii diferite, legate doar prin prietenia celor două.

Am recitit în vacanță Dama cu camelii, de Alexandre Dumas, fiul. Tot o poveste de dragoste plină de emoții, așa cum erau iubirile anilor 1800. Mi-ar fi plăcut să trăiesc în acele vremuri, chiar și doar de dragul acestor povești de dragoste.

Citate din Memoriile a două tinere căsătorite:

Dragostea este un fenomen atât de rar, încât îți poți trece întreaga viață, fără să întâlnești ființa căreia natura i-a hărăzit să te facă fericită. Acest gând te face să te cutremuri, căci, dacă întâlnești această ființă târziu, ce-i de făcut ?

A face din soțul tău iubitul tău este un lucru tot atât de delicat ca și cel de a face din iubit soțul tău.

Căsătoria își propune viața, în timp ce dragostea nu-și propune decât plăcerea.

Există două feluri de iubire: cea care poruncește și cea care ascultă; sunt diferite și dau naștere la două pasiuni și una nu se aseamănă cu cealaltă; pentru a-și fi trăit viața, poate că o femeie trebuie să o cunoască și pe una, și pe cealaltă. Se pot oare contopi aceste două pasiuni ?

Și totuși, cum poate un bărbat să scrie atât de nuanțat simțirile unei femei ?