Odată cu primul oraș vizitat în Germania, îți vei dori să le vizitezi pe toate, rând pe rând! Clădiri din secole trecute se contopesc cu clădiri care amintesc de cele două războaie mondiale și cu construcții contemporane vremurilor pe care le trăim. Am ajuns în Köln cu trenul din Frechen, un orășel aflat la 12 kilometri înspre sud, unde ne aflam într-o vizită de weekend. Aproape toate orașele majore din Germania au sisteme feroviare suburbane numite S-Bahnen (Schnellbahnen). Acestea conectează marile orașe cu zonele lor suburbane și adesea, și cu alte orașe regionale. Trenurile S-Bahn opresc în toate stațiile. Călătoria cu trenul a durat 18 minute. Trenul către Köln oprește în stație din jumătate în jumătate de oră. Am călătorit în tren cu oameni costumați de carnaval, un preambul la carnavalul The crazy days 2017, organizat între 23 și 28 februarie. Poți verifica orarul trenurilor și achiziționa bilete online aici sau aici.

Köln este al patrulea oraș din Germania, după Berlin, Hambrug și Münich, cu aproape un milion de locuitori. Travesat de râul Rin, orașul are unul dintre cele mai vechi centre universitare din Europa și este unul dintre cele mai liberale orașe germane, fiind numit și capitala homosexualilor din Germania. În fiecare an, în luna iulie, aici are loc o paradă gay, una dintre cele mai importante parade de acest gen din lume.  Köln este un oraș al contrastelor, găzduind cea mai mare catedrală gotică din lume, Domul din Köln,  numeroase comori culturale din diferite epoci, este un important centru de artă cu renumite expoziții și un centru mass-media internațional (studiourile RTL și VOX).

Deși vremea n-a fost prea simpatică, cu stropi de ploaie pe alocuri, am fost întâmpinați chiar la ieșirea din gară de marea catedrală. Admiram frumusețea clădirii și mă gândeam (din nou!) la măreția unei astfel de construcții și la cum au putut oamenii secolului 13 să construiască astfel de clădiri, cu detalii arhitecturale atât de perfecte! Mi-a amintit de Catedrala Sfântul Vitus din Praga, tot o construcție în stil gotic. Ne-am îndreptat către porțile Catedralei Sfântul Petru sau Domului din Köln. Construită între 1248 și 1473, catedrala a rămas neterminată din lipsă de fonduri, lăsând turnul de sud ridicat până la nivelul clopotniței și încoronat cu o macara uriașă, care a rămas în acel loc timp de 400 de ani. După descoperirea planului inițial pentru fațadă, catedrala a fost finalizată în 1880, 632 de ani mai târziu față de anul în care s-a pus piatra de temelie.  Clădirea are o înălțime de 157 de metri, a fost cea mai mare clădire din lume în perioada evului mediu, iar din 1996, face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. Poți urca în turnul din sudul domului, asta dacă ești în formă, iar dacă nu, pregătește-te ca priveliștea de la capătul celor 533 de trepte să-ți taie respirația la propriu și la figurat 🙂  Catedrala este închisă în timpul Liturghiei. Intrarea în catedrală este gratuită, însă biletul pentru a vizita Camera Comorilor și turnul de sud costă 8 euro. Pentru programul de vizitare poți verifica site-ul catedralei aici. Catedrala din Köln este un important loc de pelerinaj deoarece aici se află moaștele Celor Trei Magi.

În partea dreaptă a domului vei găsi, pe lângă magazinele Hermes, Louis Vuitton și Chopard, Muzeul Romano-Germanic, Muzeul Ludwig și Filarmonica, iar în spatele catedralei, podul Hohenzollern (Hohenzollernbrücke). Fluviul Rin se află la aproximativ 250 de metri de clădirea domului. Muzeul Ludwig găzduiește una dintre cele mai importante colecții de artă modernă din Europa, printre care o colecție de pictură și grafică Pablo Picasso și cea mai mare colecție de artă pop, existentă în afara Statelor Unite (care include și opere Andy Warhol și Roy Lichtensten). Am găsit în expozițiile muzeului Ludwig Alb și negru, nr 15 al lui Jackson Pollock, Tablou 1 al lui Piet Mondriaan, Gara Perpignan al lui Salvador Dali și portretul lui Mihail Sadoveanu pictat de Gerhard Richter. Opera lui Gerhard Richter face parte dintr-o expoziție temporală, care se va sfârși la 1 mai 2017. Mai multe detalii despre expoziție găsești aici. La intrarea în muzeu gențile/rucsacii se depozitează obligatoriu, contra unui card care costă 2 euro, returnabili la finalizarea turului muzeului. Prețul unui bilet este de 10 euro.

Köln, numit și Cologne, este faimos și pentru Eau de Cologne, un parfum creat de un italian stabilit în Köln/Cologne, Johann Maria Farina, la începutul secolului 18. În timpul secolului 18 acest parfum a devenit din ce în ce mai popular și a fost exportat în toată Europa de către familia Farina.

De la Muzeul Ludwig am trecut pe lângă Filarmonica din Köln, și ne-am îndreptat printre stropi de ploaie, către Hohenzollernbrücke, podul care traversează fluviul Rin. Este cel mai puternic pod de cale ferată din Germania, traversat de mai mult de 1200 de trenuri în fiecare zi. Podul a fost construit între 1907 și 1911, după ce podul vechi, Podul Catedralei (Dombrücke), a fost demolat. Este încadrat de patru statui ecvestre ale regilor prusaci și împărați germani ai familiei Hohenzollern. Pe malul drept al Rinului se află statuile lui Friedrich Wilhelm IV al Prusiei și Kaiser Wilhelm I, iar pe malul stâng, statuile ecvestre ale împăratului Friedrich III și Wilhelm al II-lea. Lungimea totală a podului este de 409.19 de metri. Mii de turiști și rezidenți în Köln au pus „lacăte de dragoste” pe acest pod.  Creat cu migală bucată cu bucată, ca un flux nesfârșit de cupluri care au venit să-și arate în mod public dragostea lor, podul se transformă an după an într-un adevărat muzeu al dragostei. Mii de lacăte atârnă de balustradele podului, fiecare înscrise, vopsite sau decorate de cuplul care l-a agățat. Tradiția lacătelor iubirii a început abia în 2008 și până în prezent a îngreunat podul cu aproximativ 2 tone. Mă uit fermecată la mulțimea copleșitoare de lacăte. Îmi și imaginez poveștile cuplurilor care, pline de speranță, agață lacătul dragostei lor, ca o promisiune pentru eternitate. Alături, un cuplu fericit, captivat de propria lor afecțiune, râde jucăuș, ea, cu un lacăt deschis în mână. Până și ochii le zâmbesc. Sunt pregătiți să devină parte din colecția permanentă a iubirii. Lacătul lor reprezintă puterea atașamentului lor, unul față de altul. Pun lacătul, se sărută îndelung (nici nu le pasă că plouă) și se duc către marginea podului, unde lasă cheia să cadă în apa tulbure a Rinului. Ahh … nu-i așa că e romantic? 🙂

Am mai rătăcit puțin pe străduțe, mi-am promis să revin și m-am îndreptat încet către gară. Adevărul e că mă băteau ghetele, care erau noi și pe care m-am încăpățânat să le port în ideea că oricum trebuie să le port ca să se lase 🙂 Am luat un caramel macchiato de la Starbucks-ul din gară și am urcat în tren. Nu am ajuns la Muzeul Ciocolatei, nici la Muzeul Wallraf-Richartz, care găzduiește artă din secolele 13 – 19, inculsiv opere ale pictorilor olandezi. Mai aveam în listă primăria veche, Hard Rock Café Köln și Farina Haus, însă mă voi întoarce pentru alt weekend, mai ales că orașul Köln este la doar două ore cu mașina de unde locuiesc. See you soon, Köln!