Ziua 1    Miercuri, 15:10

Au trecut două ore. Încep să realizez ce decizie proastă am luat. Bine! Ar trebui să am dezlegare măcar la mail. Mailul e important, nu? Dacă primesc vreun mail foarte important cum că aș fi câștigat la loterie un million de euro? Eu nu joc la loterie, dar nu contează, așa-i?  Aceasta va fi unica excepție: dezlegare la mail de două ori pe zi,  dimineața la ora 8 seara la ora 9. Atât, promit! Verificat, răspuns, închis. Când mă gândesc că îmi trecuse prin minte să renunț și la mobil până luni dimineața, mi se dau ochii peste cap necontrolat. Bine că ideea nu a durat decât o fracțiune de secundă. Ia să văd cu ce pot înlocui timpul petrecut pe internet.

Ora 21.00

Îmi vine să mă arunc pe tastatură să tastez de nebună, doar ca să simt tastele. Cred că am intrat în sevraj. Există oare sevraj în dependența de internet? Există acum, dacă nu era până în momentul acesta.  Am încercat să dorm numai să treacă timpul mai repede, am citit deja o carte (una subțirică), am gătit, am ieșit cu bicicleta, am făcut câteva fotografii, off e abia ora 21. Oare să mă culc? E cam devreme, afară încă este lumină, se întunecă aproape de 11 seara. Mă duc să mă uit la McDreamy din Grey’s Anatomy!

Ora 22.45

Oare ce fac fetele? Or fi pe facebook? Nu verific. Sunt aici doar să tastez niște cuvinte în word și atât. Serios. Ce naiba, sunt femeie în toată firea mea de 33 de ani, pot să fiu asertivă. Pot? Uneori pot. Oare ce-mi veni cu experiența asta? Nu-mi place deloc. Cred că m-a influențat negativ eclipsa de lună. Sigur asta e! Dar acum trebuie să o duc până la capăt. Trebuie să exersez: Am voință, sunt toată o voință, o mare de voință! La naiba, nu merge. Mai bine mă culc. E încă lumină afară. Mă simt ca o gaină.

Ziua 2    Joi, 11.09

Sunt toată o voință, dragilor! Mi-am verificat mailul aseară și dimineață din nou și atât. Cred că am ieșit din sevraj. Lumea pare mai bună azi 🙂 Pot trăi și fără internet (dacă vreau). Eu de fapt nu vreau asta, dar acum trebuie să duc la bun sfârșit acest experiment. Azi plouă toată ziua. Va fi greu! Cred că mă apuc de o curațenie generală. Umple timpul. Oricum, începând de luni promit să îmi fac un program de petrecut pe internet. Nu toată ziua bună ziua. Voi fi foarte strictă și hotărâtă. Am voință, sunt o cascadă, am voință, sunt o cascada de voință! Oare poți să înnebunești mantre pentru voință și interdicție la internet?

Ora 21.30

Am verificat mailul. A mai scăzut din tentație, nu foarte mult, dar decât deloc… Am o observație de făcut: când ceva iți este interzis, prima senzație este că mori dacă nu ai “acum aici”, mai apoi intri în faza de negare, adică “ei, lasă, nu mor eu fără”, după care vine faza “aoleu ce mi-aș dori, dar, ce naiba, chiar nu am ambiție?” și ajungi încet dar sigur la “totuși aș putea trăi fără cu adevărat”. Bănuiesc că până la final voi ajungă și la “gata, nu mă mai obsedează, next”. E cam ca atunci cand te lasă baltă un tip super draguț. Cred, adică nu sunt foarte convinsă. Măcar referitor la internet am siguranța că luni dimineață ne vom reîntâlni, dar la un bărbat care te lasă baltă trebuie să construiești tot felul de metode de a-l recuceri. De fapt, după 30 de ani nu mai construiești nimic, spui doar n-a fost să fie.

Ziua 3   Vineri, 15.45

Mă țin tare. Fără facebook, fără messenger, fără… Vreau să spun că nu mă mai gândesc aproape deloc la internet (o dată la câteva ore nu se pune). Poți face o mulțime de lucruri care să înlocuiască timpul petrecut pe chat: să faci un mic dejun delicios, să asculți muzică veche fără sa fii întrerupt de mesaje, chiar să organizezi o petrecere tematică!

Ora 22.52

Mă descurc excelent! Azi e vineri, nu? Sâmbăta, duminică, luni. Da, e bine,  nu mai e mult.

Ziua  5  Duminică, 9.56

Am o durere de cap îngrozitoare. Cred că este de la abuzul de lipsă de internet. Încă o zi. Hai că pot! Promit ca de mâine să petrec mult mai puțin timp pe internet.

Ora 22.34

Plouă. Din nou. Plouă cu fântâna, nu cu găleata. Plouă și iar plouă și plouă și din nou plouă. Am citit, am făcut felicitări cu duzina, am gătit tot felul de ciudățenii, m-am plimbat, am dansat pe Wii, mi-am petrecut timpul cu copila, am fost în vizite, am citit din nou, m-am chinuit cu olandeza (și ea cu mine), m-am gândit, iar am citit, mi-am aranjat pantofii, am ascultat muzică (mi-am cumpărat  de la un târg cu produse second-hand, 5 cd-uri cu muzică clasică pentru care am plătit suma de 2, 60 euro). Abia aștept să vină dimineața aia amărâtă să pot intra pe blog, să verific facebook, să fiu online pe messenger, să mai verific niște site-uri. Nu cred că am învins dependența de internet, cred că e momentul să îmbrățișez ideea că internetul face parte din viața mea. Este clar că eu nu aș putea trăi pe o insulă pustie dacă nu ar fi conectată la internet.

Măcar am încercat! 🙂