În seara aceasta am fost supusă unui adevărat interogatoriu în urma căruia am câteva concluzii:
1. Ce mă fac ?
2. Oare să-i spun că cel mai probabil tot va avea un soț într-un final ??? 🙂
3. Prima dragoste nu se uită niciodată !

Conversație mamă – fiică

Timpul:  joi seara, ora 19, ora de culcare de altfel

J. : Mami, tu cum l-ai întâlnit pe papa ?
Mami : Aaaaa …
J. : Adică, avea ochelari când l-ai găsit tu ? (bună asta cu găsitul, mă gândesc)
Mami : Da, papa avea ochelari. Eu l-am cunoscut, adică găsit, cu ochelari.
J. : Dar era slăbănog ?
Mami : Păi, era mai slab decât acum.
J. : Acum e cam grăsuț, nu ? Văd eu că e cam grăsuț.
Mami (abținându-se să nu râdă) : Mie nu mi se pare că este grăsuț.
J. : Dar era frumos ?
Mami : Papa? Normal că era frumos, de asta l-am și luat de soț.
J. : Și Dragoș e frumos, dar încă nu m-am hotărât dacă să-l iau de soț. (Dragoș este colegul ei de la grădiniță din grupa mare)
Mami : Dar ți-ar plăcea să ai un soț ca papa ?
J. : Eu nu vreau să am un soț. Un soț fumează.
Mami (deja pusă pe gânduri) : Cum adică fumează ? Uite, papa nu fumează. Nu toți oamenii fumează.
J. : Vrei să-ți zic un secret ? Când vine Moșu’ (Bogdan, prietenul lui Bunu) acasă la Bunu, fumează foarte mult și papa fumează cu el. (asta nu știam, na)
Mami : Dar tu crezi că papa este frumos ?
J. : Da. E aproape la fel de frumos ca Dragoș.

Marmota J. are acum 5 ani și 8 luni