Prietena M. îmi spunea cu un zâmbet în colțul gurii imediat ce m-am stabilit în Olanda să o anunț când dau de greu, când mi se face dor de țară sau când m-am săturat de Olanda 🙂 Azi! Deși nu e un dor adevărat de țară. De fapt mi-e dor să ies cu prietenele la o cafea, să pot lăsa copila la mama oricând, să mai facem o petrecere karaoke cu premii.  Sau m-aș duce la o nuntă. Cred că îmi voi suna fratele și-l  voi informa asupra ultimei decizii luate: se va însura! Vreau să merg la o nuntă la care să mă distrez, iar la nunta lui sunt convinsă că așa va fi. Apropos de nuntă, mai bine spus de rochiile mele și de pantofii și sandalele de seară, cred că pe ale mele le pot oferi cadou. În Olanda nu te prea ajută rochiile de seară, în primul rând deoarece nunțile olandeze sunt mai degrabă ca o simplă zi de naștere, și mai apoi oamenii se îmbracă atât de casual la astfel de evenimente, încât aș fi de pe altă planetă gătită ca pentru o nuntă de acasă.

Astăzi am fost la ziua de naștere a nepoatei mele care a  împlinit 13 ani! Evident că nu există „mese întinse” ca la noi, iar dacă ești genul care mergi la petreceri cu gândul că vei mânca bine, mai bine treci înainte pe la un restaurant sau prin propriul frigider:)

Să nu uit o informație utilă! Mulți olandezi se căsătoresc marți, joi sau chiar luni. Dacă te căsătorești luni la starea civilă între 9.00 și 9.30 (a.m. desigur) este gratis. Însă, dacă vrei să te căsătorești luni după 9.30 a.m. sau de marți până vineri, te costa 201 euro.  Cel mai interesant este sâmbăta: 1 005 euro.

Mă frământă două lucruri:

– cum au calculat ei de au ajuns la taxele de 201 euro și nu 200 și 1 005 euro și nu 1 000 euro?!?!?!!

– cred că trebuie să-ți dorești mult să te căsătorești dacă ai decis să plătești o mie de euro doar ca să te cheme la fel pe o bucată de hârtie.

Acum înțeleg de ce sunt multe cupluri în Olanda care trăiesc împreună, dar nu sunt căsătoriți:))

Dar ce te faci dacă ești „nuntaș” de profesie și te căsătorești de vreo trei ori? E ca și cum ai cheltui banii pentru  o mașină la mâna a doua, nu? Încă nu știu cum e cu divorțurile, dar mă voi interesa 🙂