Întinse mâna pe perna alăturată și îi caută umărul. Atinse mai întâi bumbacul cald al lenjeriei, apoi degetele se loviră sec de marginea laptopului atârnând strâmb pe o jumătate de pernă.

Întredeschise buimacă un ochi și ridică molcom capul de-abia desprinzându-se din moliciunea patului. Părul lung năvăli pe umerii somnoroși, apoi alunecă peste sâni.

– Iubire …

– Daa, răspunse vocea lui din boxele laptopului.

– Mmm, mormăi ea. Ești tot online? Ai stat cu mine până am adormit …

– Am mai stat puțin, da. Am mai butonat pe aici, dar n-am închis, îmi era drag să te privesc din când în când cum dormi liniștită.

– Uff, ce iubire ești! E 4 dimineața, hai în pat lângă mine!

– Hai că vin … ce-aș veni! Să mă lipesc de tine și să dormim așa.

– De ce ești atât de departe? Mi-e dor să-mi plimb mâinile pe conturul feței tale.

– Încă puțin, iubita mea. Încă puțin …*

*aceasta este o simplă poveste ireală; orice asemănare cu personaje din viața reală este o doar iluzie