Scriitorii au și ei fluturi în stomac, doar că fluturii lor bat la mașină.

Fluturii sunt un fel de oameni. Oameni frumoși cu dorințe, care își trăiesc visele, oameni curajoși care ies din confortul coconului lor, își desfac aripile și zboară către cer în drumul împlinirii. Unii fluturi trăiesc doar o zi … Oamenii o viață. Poate că ziua lor e infinit mai mult decât viața noastră pe care o umplem adesea cu lucuri inutile, cu oameni falși. 

Dacă oamenii ar învăța de la fluturi să se metamorfozeze, să își întindă aripile în mii de culori, poate ar fi mai fericiți; să învețe să-și picteze visele, să le dea viață, să zboare neîncetat întru împlinirea lor.

Mereu m-am întrebat de ce se spune când te îndrăgostești că ai fluturi în stomac? Pentru că sunt efemeri ca și dragostea? Pentru că sunt minunat colorați? Pentru că dau din aripi și provoacă gâdilături în stomac? 😉

De-a lungul timpului am avut un întreg insectar de fluturi în stomac. Toate tăirile și emoțiile pe care le simți în stomac când îl vezi, furnicăturile primului sărut și nebunia totală a fluturilor la primul te iubesc! Sunt senzații greu de explicat în cuvinte.

Anul acesta mi-am propus să izgonesc fluturii, îi eliberez din borcanul meu cu fluturi. Anul acesta este doar despre aripi, dar nu aripile fluturilor din stomac. Când eram copil, fiecare fluture îmi genera o nouă dorință, fluturii mi se păreau atât de liberi în zborul lor haotic, de o frumusețe desăvârșită și atât de plăpânzi și nobili!

Se zice că omida este un fluture căsătorit!  🙂