A doua zi după Craciun (Crăciunul acesta a fost de fapt un neCrăciun), a început a doua parte parte a călătoriei în China, trei zile în Beijing. Cu temele făcute de acasă, cu agenda plină de notițe și cu aparatul de fotografiat în mână, eram pregatită pentru un tur de forță într-un Beijing înghețat. După un zbor de doar două ore, aterizăm pe aeroportul din Beijing unde ne așteapta Jack, ghidul nostru pentru următoarele trei zile. Jack era doar un pseudonim pe care îl folosea pentru turiștii europeni cărora le este greu să îi pronunțe numele real.Ghidul vorbea o engleză bunicică, însă uneori, accentul puternic mă făcea să îl rog să repete. Jack avea 28 de ani, povestea întruna de toate și zâmbea des. Șoferul, ca și restul de 95% dintre chinezi, nu știa nici măcar două cuvinte în engleză. Am ajuns în Beijing la ora 7 seara, iar de la aeroport am mers direct la hotel, unde am fost cazate într-o cameră fri-go-ri-fi-că. Am îndurat un frig de nedescris! Aerul condiționat din cameră, setat pe aer cald, era aproape insesizabil și, deși a funcționat toată noaptea, a doua zi dimineață tot frig era. Iernile în Beijing sunt uscate, dar foarte geroase.
Ne-am reîntâlnit cu Jack a doua zi după micul dejun și am stabilit traseul primei zile: Piața Tianan men, Orașul Interzis, Templul Paradisului.
Ziua 1: Piața Tianan men – Orașul Interzis – Templul Paradisului
Ne-am urcat în mașina închiriată și am pornit cu direcția Piața Tianan men. Mașina a fost singurul loc unde ne puteam încălzeam din când în când. A fost foarte frig și nici măcar restaurantele nu aveau încălzire, am mâncat doar cu hainele pe noi.
Piața Tianan men este o piață imensă, un parc pavat cu piatră, înconjurat de clădiri istorice pestrițe, monumente de prost gust, majoritatea în stil sovietic și muzee uriașe. Aici se află Mausoleul Președintelui Mao Zedong. Piața este plină de chinezi care vând diverse suveniruri sau care, contra unei sume de bani, îți fac fotografii la intrarea în Orașul Interzis, de îndrăgostiți care se plimbă de mână, de turiști și copii care aleargă liberi. În apropiere de Piața Tianan men este Poarta Qian men, una dintre puținele porți rămase din vechiul zid din Peking care înconjura orașul imperial. Zidul a fost construit în 1415 în timpul dinastiei Ming. Tot în apropierea acestei piețe găsești Muzeul Național al Chinei și Teatrul Național. Despre masacrul din Piața Tianan men poți citi aici. Tianan men înseamnă poarta păcii celeste. Pe Poarta Păcii Celeste tronează portretul Președintelui Mao și sloganul (în chineză, evident) Trăiasca Republica Populară Chineză. Mi-am adus aminte instantaneu de cărțile din primii ani de școală la începutul cărora se afla portretul lui Ceaușescu 😉
Din Piața Tianan men ne-am îndreptat către Orașul Interzis. Intrarea se face prin partea de nord a Pieței Tianan men. Inclus din 1987 în Patrimoniul UNESCO drept colecția cea mai mare din lume de structuri din lemn antice conservate, Orașul Interzis se întinde pe 32 de hectare, a fost palatul imperial de iarnă al împăraților dinastiilor Ming și Qing și reprezintă exemplul de arhitectură imperială chineză. Cele peste 800 de clădiri și în jur de 9 000 de încăperi au fost construite în descurs de 14 ani. Orașul Interzis a fost finalizat în anul 1421 când împăratul Yongle a mutat capitala Chinei de la Nanjing la Beijing, pentru o mai bună protecție împotriva invadatorilor. Traversem mai întâi Poarta Păcii Celeste (Tianan men) și ajungem într-o curte în fața Porții Meridiane (Wu men), care este intrarea propriu-zisă în Orașul Interzis. În trecut, aici tobele și clopotele anunțau sosirea împăratului și apropierea acestuia de Sala Supremei Armonii. În această curte se găsesc ghișeele pentru bilete și magazine de suvenisuri. Biletele pentru vizitarea Orașului Interzis pot fi cumpărate doar de la ghişeele din apropierea Porţii Meridiane (Wu men) și costă 40 yuan iarna și 60 yuan vara.
Prin Poarta Meridian trecem într-o curte pavată, unde găsim cinci poduri din marmură care trec peste o apă, iar în față, Poarta Supremei Armonii (Taihe men). În partea de est a acesteia se află Sala Culturii (Wenhua dian) care conține și Biblioteca Imperială, iar în partea de vest, Sala Marțială (Wuying dian). Cele cinci poduri din marmură sunt numite Podul de aur al apei interioare și reprezintă bunătatea, ordinea, înțelepciunea și credința. Poarta Supremei Armonii este cea mai importantă poartă din Orașul Interzis și este încadrată de doi lei din bronz. Perechea de lei simbolizează puterea supremă a împăratului: leul cu o minge sub labă reprezintă dominaţia imperială asupra ţării, în timp ce leoaica cu pui aminteşte de generaţiile de descendenţi imperiali.
Ne îndreptăm mai departe către cele trei săli amplasate pe un podium imens din marmură: Sala Armoniei Supreme (Taihe dian), Sala Armoniei Perpetue (Zhonghe dian) și Sala Conservării Armoniei (Baohe dian). Încă din perioada dinastiei Ming, în Sala Armoniei Supreme se oficiau cele mai importante evenimente: urcarea pe tron a împăratului, căsătoria imperială, celebrarea zilei împăratului, celebrarea anului nou şi a solstiţiului de iarnă. Miniștrii erau primiți în Sala Armoniei Perpetue. Podeaua din Sala Armoniei Supreme este din cărămizi aurii, mobilierul și tronul fiind tot aurii, iar plafonul decorat este sprijinit pe 24 de coloane din lemn de camfor.
Trecem de cele trei săli și ieșim pe Poarta Purității Celeste (Quianqing men) către Palatul Purității Celeste (Qianqing gong), unde împăratul comunica deciziile importante. În curtea din spatele Porții Purității Celeste aveau acces doar eunucii, servitoarele și familia imperială. Trecând de această poartă ajungem în zona dormitoarelor imperiale. Palatul Purității Celeste (Qianqing gong) era dormitorul împăratului, în spatele acestuia, Sala Uniunii și Păcii (Jiaotai dian), iar alături este Palatul Liniștii Terestre (Kunning gong). Vizităm Grădinile Imperiale (Yu huayuan) cu lacuri cu pești aurii și copaci umbroși și părăsim Orașul Interzis prin Poarta Curajului Suprem (Shenwu men), semn că de intrat intri, dar îți trebuie curaj să ieși 🙂 Pe aici ieșeau din Orașul Interzis servitorii și concubinele împăratului. Orașul Înterzis este înconjurat de un canal cu apă, folosit în trecut pentru apărare. O hartă a Orașului Interzis poți găsi aici.
Toate clădirile din Orașul Interzis sunt joase. Conform credinței fengshui, spiritele malefice zburau la altitudine, o înălțime care nu trebuia depășită de nici o clădire. Vei observa numeroase statuete reprezentând lei, păsări Phoenix și dragoni. În cultura chinezească, leii și dragonii fiind simboluri pentru putere. La sfârșitul turului Orașului Interzis ești tot o armonie și o puritate celestă 🙂 Am plecat din magnificul Oraș Interzis imaginându-mi viața locuitorilor din trecut ai acestui loc plin de povești. Flămânde, am pornit în căutarea unui restaurant și apoi către ultimul obiectiv din ziua respectivă: Templul Paradisului.
Templul Paradisului (Tian tan) a fost construit în anul 1420, în timpul dinastiei Ming și a fost extins și renovat în timpul dinastiei Qing. Aici împăratul oficia cele mai importante ceremonii și ritualuri de sacrificare și se ruga zeului cerului pentru recolte bune. Templul este situat într-un un parc de 273 de hectare și este structurat astfel: Altarul Cerului sau Altarul Circular (Yuanquiu), Peretele cu Ecou (Huiynbi) și Bolta Imperială a Paradisului (Hunag qingyu), Sala Rugăciunii pentru Recolte Bogate (Qinian dian) și Podul Platformă Roșu (Danbi qiao).
Clădirea principală, Sala Rugăciunii pentru Recolte Bogate (Qinian dian), a fost construită in 1420 de către Împăratul Yongle. Acoperișul conic este absolut fantastic, minunat pictat în culori aprinse, reprezentând întinderea paradisului. Acesta este susținut de 4 piloni, reprezentând anotimpurile și 12 coloane, reprezentând lunile anului. Bolta acestei săli a fost construită doar din lemn, fără a folosi nici un cui!
Templul Paradisului este realizat din marmură pe trei inele concentrice, unite între ele cu scări având câte nouă trepte, respectă regula cifrelor multiplu de trei și are de jur împrejur 999 de guri de scurgere a apei. În partea de sud se află Bolta Imperială a Paradisului (Hunag qingyu) și Peretele cu Ecou (Huiynbi). Un alt loc important este Altarul Circular (Yuanquiu), unde se țineau ceremoniile anuale pentru solstițiul de iarnă. Aici se audeau ofrande și se sacrificau animale. În partea vestică este Palatul Abstinenței (Zhai gong).
Templul Paradisului a fost transformat într-un parc, foarte popular atât printre turiști, cât și printre localnici, abia în 1912. Acest ansamblu religios figurează pe lista Patrimoniului UNESCO din anul 1998. Biletul costă 10 yuani, iar o hartă a obiectivului puteți găsi aici. Dimineața devreme, dar și seara uneori, poți asista la demonstrații TaiChi.
La sfarsitul zilei eram obosite, armonioase, pure și atinsesem și Paradisul 😉
Citește și: Beijing – China partea I , Beijing – China partea III