Iubirea schimbă vieți. Iubirea adevărată nu ține cont de religie, cultură, vârstă… Aceste legi ale iubirii aparțin lui Shams din Tabiz, personajul cărți Cele patruzeci de legi ale iubirii scrise de Elif Shafak.

Legea 1:

Felul în care îl vedem pe Dumnezeu oglindește limpede felul în care ne vedem pe noi înșine. Dacă El trezește în mintea noastră mai cu seamă frică și vinovăție, înseamnă că înlăuntrul nostru mustesc prea multă frică și vinovăție. Dacă îl vedem pe Dumnezeu plin de iubire și îndurare, așa suntem noi.

Legea2:

Calea către Adevăr este o trudă a inimii, nu a cugetului. Fă-ți din inimă cel dintâi sfetnic! Nu din cuget. Întâmpină, înfruntă și în cele din urmă biruiește-ți propriile frici cu inima. Cunoașterea de Sine te va călăuzi către cunoașterea lui Dumnezeu.

Legea 3:

Fiecare cititor înțelege scrierea sacră în chip diferit, după adâncimea pătrunderii sale. Sunt patru chipuri de pătrundere. Primul e înțelesul din afară, cu care se mulțumesc cei mai mulți oameni. Apoi urmează înțelesul dinlăuntru. Al treilea este înțelesul dinlăuntrul lăuntrului. Iar al patrulea e atât de adânc, încât nu poate fi pus în cuvinte și de aceea e sortit să rămână de nezugrăvit.

Legea 4:

Poți să-L cercetezi pe Dumnezeu în orice lucru și orice ființă din lume, pentru că Dumnezeu nu e închis într-o moschee, într-o sinagogă sau într-o biserică. Dar dacă simți încă nevoia să afli lămurit unde sălășluiește, nu e decât un loc în care poți să-L cauți: în inima unui iubitor adevărat.

Legea 5:

Mintea și iubirea sunt făcute din altfel de plămadă. Mintea leagă oamenii cu noduri și nu se primejduiește întru nimic, pe când iubirea dezleagă orice încurcături și se primejduiește întru totul. Mintea e mereu prevăzătoare și te povățuiește: “Ferește-te de prea multă înflăcărare!”, pe când iubirea spune: “O, fii fără grijă! Aruncă-te cu capul înainte. Mintea nu se sfărâmă ușor, pe când iubirea se poate lesne preface într-un morman de dărămături. Însă comorile sunt ascunse printre ruine. O inimă frântă ascunde comori.

Legea 6:

Cele mai multe necazuri de pe lume sunt pricinuite de greșeli de limbă sau simple neînțelegeri. Nu lua niciodată vorbele de bune. Când pășești pe tărâmul iubirii, așa cum știm, limba devine învechită. Ceea ce nu poate fi spus prin cuvinte, poate fi priceput doar prin tăcere.

Legea 7:

Însingurarea și singurătatea sunt două lucruri deosebite. Când ești însingurat, e lesne să te amăgești singur că te afli pe calea cea dreaptă. Singurătatea e mai bună pentru noi, înseamnă să fii singur fără să te simți însingurat. Dar până la urmă cel mai bine e sa găsești o ființă omenească, o ființă care va fi oglinda ta. Ține minte, numai în oglinda acestei ființe te poți vedea cu-adevărat pe tine și existența lui Dumnezeu înlăuntrul tău.

Legea 8:

Orice ți s-ar întâmpla în viață, oricât de îngrijorătoare ar putea părea lucrurile, nu păși pe tărâmul deznădejdii. Chiar și atunci când toate ușile rămân închise, Dumnezeu va deschide o nouă cale doar pentru tine. Fii recunoscător! E lesne să fii recunoscător când totul merge bine. Un sufit e recunoscător nu numai pentru ce i s-a dat, ci și pentru ce n-a primit.

Legea 9:

Răbdarea nu înseamnă să înduri smerit, ci să ai vederea îndeajuns de ascuțită ca să te încrezi în dezlegarea din urmă a unei întâmplări. Ce înseamnă răbdarea? Înseamnă să te uiți la ghimpe și să vezi trandafirul, să privești noaptea și să vezi revărsatul de ziuă. Nerăbdarea înseamnă să ai vederea atât de slabă, încât să nu fii în stare să zărești dezlegarea. Cei ce-L iubesc pe Dumnezeu nu-și pierd niciodată răbdarea fiindcă știu că e nevoie de timp pentru ca secera să se preschimbe în lună plină.

Legea 10:

Soare-răsare, soare-apune, miazăzi ori miazănoapte, nu are nici o însemnătate. Oriîncotro te-ai îndrepta, îngrijește-te doar să prefaci fiecare călătorie într-una lăuntrică. Dacă vei călători înlăuntrul tău, vei putea colinda întreaga lume, cât e de întinsă și dincolo de ea.

Legea 11:

Moașa știe că atunci când nu sunt dureri, calea copilului nu poate fi deschisă și mama nu poate da naștere. La fel, pentru ca un nou Eu să se nască, e nevoie de greutăți. Așa cum lutul trebuie să treacă prin văpaie ca să ajungă mai trainic, Iubirea nu poate fi desăvârșită decât prin durere.

Legea 12:

Căutarea Iubirii te schimbă. Nu e nici un căutător printre cei ce pornesc în căutarea Iubirii care să nu se coacă la minte pe drum. În clipa în care pornești în căutarea Iubirii, începi să te schimbi pe dinăuntru și pe dinafară.

Legea 13:

Sunt mai mulți îndrumători mincinoși și învățători falși pe lumea asta decât puzderia de stele din cerul pe care îl vedem. Nu încurca oamenii care umblă numai după putere și care se iubesc numai pe ei cu adevărații îndrumători. Un învățător spiritual adevărat nu îți atrage luare-aminte asupra lui sau ei și nu asteaptă supunere deplină sau prețuire nețărmuită din partea ta, ci te ajută în schimb să-ți cercetezi și să-ți prețuiești eul lăuntric. Adevărații îndrumători sunt străvezii precum sticla, căci lasă lumina lui Dumnezeu să treacă prin ei.

Legea 14:

Încearcă să nu te împotrivești prefacerilor care se abat asupra ta. Lasă în loc viața să curgă prin tine. Și nu te îngrijora că traiul îți e întors pe dos. De unde știi că fața cu care te-ai obișnuit e mai bună decât cea care o să vină?

Legea 15:

Dumnezeu e adâncit în desăvârșirea lucrării tale, pe dinafară și pe dinăuntru. E adâncit în întregime în împlinirea ta. Fiecare făptura omenească e o lucrare în desfășurare, care se apropie încet dar nestrămutat, de desăvârșire. Fiecare dintre noi suntem o lucrare meșteșugită ce deopotrivă așteaptă și se zbate să fie desăvârșită. Dumnezeu se îngrijește de fiecare dintre noi în parte, fiindcă omenirea e un meșteșug migălos de scriere frumoasă și iscusită, în care orice punct e la fel de însemnat pentru întreg.

Legea 16:

E lesne să iubești un Dumnezeu desăvârșit, fără pată și fără greșeală cum este El. Ce e mult mai anevoios este să-ți iubești semenii cu metehnele și cusururile lor. Nu există înțelepciune fără iubire. Până nu învățăm să iubim zidirea lui Dumnezeu, nu putem nici să-L iubim, nici să-L cunoaștem cu adevărat.

Legea 17: 

Adevărata murdărie e cea lăuntrică. Cealaltă se spală. Un singur soi de murdărie nu poate fi curățat cu apă limpede, iar aceea e urma urii și a patimii care-ți întineaza sufletul. Poți să-ți cureți trupul prin înfrânare și postit, dar numai iubirea îți va curăța inima.

Legea 18:

Lumea întreagă e cuprinsă într-o singură ființă omenească – tu. Tot ce vezi în jur, până și lucrurile care nu-ți plac, până și oamenii pe care îi disprețuiești ori îi urăști, se află înlăuntrul tău în felurite măsuri. Prin urmare nici pe Șeitan nu-l căuta în afara ta. Diavolul nu este o putere neobișnuită ce lovește din afară. E o voce obișnuită dinăuntru. Dacă ajungi să te cunoști pe deplin, înfruntând cinstit și hotărât atât fața ta întunecată, cât și fața ta luminoasă, vei ajunge la cel mai înalt chip de știință. Când cineva se cunoaște pe el sau pe ea, el sau ea îl cunoaște pe Dumnezeu.

Legea 19:

Dacă vrei să schimbi modul în care se poartă ceilalți cu tine, ar trebui să schimbi întâi modul în care te porți tu cu tine. Până când nu înveți să te iubești pe deplin și cu-adevărat, nu ai cum să fii iubit. Odată ce izbutești lucrul acesta, fii însă recunoscător pentru orice ghimpe pe care ceilalți ți l-au aruncat în cale. E un semn că vei fi curând potopit de o ploaie de trandafiri.

Legea 20:

Nu te îngriji încotro te va purta drumul. Ia aminte la pasul dintâi. Asta e partea cea mai grea și de ea ești răspunzător. Odată ce faci pasul dintâi, lasă totul să-și urmeze cursul firesc și restul o să vină de la sine. Nu te lăsa dus de curgere. Fii tu însuți curgere.

Legea 21:

Toți am fost zidiți după asemanarea Lui, și totuși fiecare dintre noi a fost zidit deosebit și fără pereche. Nu sunt doi oameni asemenea. Nu sunt două inimi care să bată la fel. Dacă Dumnezeu ar fi vrut ca toți oamenii să fie asemenea, i-ar fi făcut astfel. Prin urmare, a nu ține seama de deosebiri și a le vâri altora în cap gândurile tale cu de-a sila e tot una cu a nu ține seama de rânduiala sfântă a lui Dumnezeu.

Legea 22:

Când un iubitor adevărat de Dumnezeu intră într-o cârciumă, cârciuma devine odaia sa de rugăciune, dar când un băutor de vin intră în aceeaăi odaie, aceasta devine cârciuma lui. În tot ce facem, inimile noastre au însemnătate, nu înfățișarea noastră. Sufiții nu-i judecă pe ceilalți oameni după cum arată sau după cine sunt. Când se uită la cineva, un sufit își ține amândoi ochii închiși și deschide un al treilea ochi – ochiul care vede tărâmul lăuntric.

Legea 23:

Viața e un împrumut trecător; iar lumea asta nu e decât o copie grosolană a lumii Adevărate. Numai copiii noștri ar lua o jucărie drept lucru adevărat. Și totuși ființele omeneăti fie se îndrăgostesc de jucărie, fie o strică fără nici o cuviință și o azvârlă cât colo. În viața asta, ferește-te să te înclini în vreo parte, căci îți vei zdruncina echilibrul lăuntric. Sufiții nu se înclină în nici o parte. Un sufit rămâne întodeauna liniștit și cumpătat.

Legea 24:

Făptura omenească are un loc nepereche în zidirea lui Dumnezeu. “Și am suflat în el Duhul Meu”, spune Dumnezeu. Fiecare dintre noi, fără deosebire, e hărăzit să fie trimisul lui Dumnezeu pe pământ. Întreabă-te singur: cât de des te porîi ca un trimis, dacă o faci vreodată? Ține minte, cade în sarcina fiecăruia dintre noi să descoperim duhul sfânt dinlăuntru nostru și să trăim după îndrumarea lui.

Legea 25:

Iadul e în acum și aici. La fel și raiul. Încetează să-ți mai faci griji din pricina iadului și să mai visezi la rai, căci sunt amândouă cuprinse chiar înlăuntrul clipei de-acum. De fiecare dată când ne îndrăgostim, ne înălțăm la rai. De fiecare dată când urăm, pizmuim sau ne înfruntăm cu cineva, ne rostogolim drept în flăcările iadului.

Legea 26:

Lumea e o singură ființă. Toți și toate sunt legate între ele printr-un păienjeniș de povești. Fie că ne dăm seama ori nu, suntem prinși cu toții într-o discuție tăcută. Nu face rău. Arată-te milostiv. Și nu bârfi pe nimeni pe la spate – nici măcar o vorbă părelnic nevinovată! Vorbele care ne ies din gură nu pier, ci sunt păstrate veșnic în întinderea necuprinsă a lumii și se vor întoarce la noi la vremea cuvenită. Durerea unui singur om ne va lovi pe toți. Bucuria unui singur om îi va face pe toți să zâmbească.

Legea 27:

Lumea asta e ca un munte înzăpezit care îți face vorbele să răsune îndelung. Orice spui, bun sau rău, se va întoarce într-un fel sau altul la tine. Prin urmare, dacă cineva nutrește gânduri urâte despre tine, să spui vorbe la fel de urâte despre el nu va face decât să înrăutățească lucrurile. Vei fi prins într-un cerc de rea-voință fără ieșire. În loc să faci asta, patruzeci de zile și nopți spune și gândește numai lucruri frumoase despre acel om. Totul va fi altfel la capătul celor patruzeci de zile, pentru că tu vei fi altfel pe dinăuntru.

Legea 28:

Trecutul e o tălmăcire. Viitorul e o amăgire. Lumea nu se mișcă prin timp ca și când ar fi o linie dreaptă, înaintând de la trecut la viitor. În schimb, timpul se mișcă prin și înlșuntrul nostru în cercuri nesfârșite. Veșnicia nu e un timp nemărginit, ci doar lipsa oricărui timp. Dacă vrei să cunoști lumina veșnică, scoate-ți din minte trecutul și viitorul și rămâi în clipa de acum.

Legea 29:

Soarta nu înseamnă că viața ta a fost hotărâtă clar dinainte. De aceea, să lași totul în seama sorții și să nu-ți aduci cu sârguință prinosul la muzica lumii e un semn de neștiință deplină. Muzica lumii e atotpătrunzătoare și e alcătuită din patruzeci de trepte deosebite. Soarta e treapta pe care îți cânți melodia. Nu poți să schimbi lăuta, însă cât de bine cânți ține numai de tine.

Legea 30:

Adevăratul sufit este astfel, încât chiar și atunci când e învinuit pe nedrept, atacat și osândit din toate părțile, îndură cu răbdare, fără să rostească măcar o singură vorbă urâtă despre ponegritorii lui. Un sufit nu împarte niciodată vina. Cum pot exista cârtitori sau potrivnici sau chiar “alții” când nu există mai întâi un “eu”? Cum poate fi cineva învinovățit când există numai Unu?

Legea 31:

Dacă vrei să-ți întărești credința tare ca piatra, inima trebuie să-ți fie moale ca pana. Prin boală, nenorocire, pierdere sau frică, într-un fel sau altul, suntem cu toți puși față în față cu întâmplări care ne învață să devenim mai puțin haini ăi cârtitori și mai miloși și mărinimoși. Însă unii dintre noi învață lecția și izbutesc să devină mai calzi, pe când alții sfârșesc prin a deveni și mai cruzi ca înainte. Singura cale de-a ne apropia de Adevăr este aceea de a ne lărgi inima astfel încât să cuprindă întreaga omenire și să aibă încă loc pentru Iubire.

Legea 32:

Nimic n-ar trebui să stea între tine și Dumnezeu. Nici imamii, nici preoții, nici rabinii sau oricare alți păzitori ai cârmuirii spirituale și religioase. Nici învățătorii spirituali, nici măcar credința ta. Crede în lucrurile pe care le prețuiești și în legile tale, dar nu le înstăpâni peste alții. Dacă frângi întruna inimile oamenilor, orice îndatorire religioasă pe care o îndeplineăti nu slujeăte la nimic. Ține-te departe de toate soiurile de idoli, fiindcă îți vor încețoșa vederea. Dumnezeu și numai Dumnezeu să fie singurul tău îndrumător. Află Adevărul, dar ai grijă să nu-ți faci un idol din adevărurile tale.

Legea 33:

Când toți cei din lumea asta se zbat să ajungă undeva și să devină cineva, doar ca să lase totul de izbeliște după moarte, țintește la treapta din urmă a nimicniciei. Trăiește viața asta la fel de ușor și de gol ca numărul zero. Nu suntem cu nimic deosebiți de un urcior. Nu înfloriturile din afară, ci goliciunea dinlăuntru ne ține în picioare. În același fel, nu ceea ce năzuim să împlinim, ci înțelegerea nimicniciei ne face să mergem mai departe.

Legea 34:

Supunerea nu înseamnă să fii slab sau nepăsător. Nu duce nici la predestinare, nici la renunțare. Tocmai dimpotrivă. Adevărata putere stă în supunere – o putere ce vine dinlăuntru. Cei ce se supun naturii vieții vor trăi într-o liniște și-o pace netulburate chiar și atunci când întreaga lume largă trece prin tulburare după tulburare.

Legea 35:

În lumea asta, nu asemănările și nici netezimile nu ne împing înainte, ci contrariile puternice. Toate contrariile din lume se află și înlăuntrul fiecăruia dintre noi. De aceea credinciosul trebuie să întâlnească necredinciosul care sălășluieste în el. Iar necredinciosul ar trebui să ajungă să-l cunoască pe credinciosul tăcut dinlăuntrul sau. Până în ziua când ajungi la starea de Iluminat, făptura omenească desăvârșită, credința e un fapt treptat și unul care are nevoie de părelnicul lui contrariu: necredința.

Legea 36:

Lumea asta e clădită pe temeiul înrâuririi. Nici un strop de bunătate sau grăunte de răutate nu vor rămâne până la urmă neplătite. Nu-ți fie frică de uneltiri, înșelăciuni ori ăiretlicuri din partea altor oameni. Dacă cineva întinde o capcană, la fel face și Dumnezeu, ține minte. El e cel mai mare urzitor. Nici măcar o frunză nu se mișcă fără știrea lui Dumnezeu. Crede sincer și deplin lucrurile astea. Orice face Dumnezeu, face minunat.

Legea 37:

Ordinea Lui e atât de precisă, încât orice lucru de pe pământ se întâmplă la timpul lui. Nici o clipă mai târziu, nici o clipă mai devreme. Și pentru fiecare, fără vreo abatere, ceasornicul merge precis. Pentru fiecare există un timp când să iubească și când să moară.

Legea 38:

Nu e niciodată prea târziu să te întrebi: “Sunt pregătit să schimb viața pe care o trăiesc? Sunt pregătit să mă schimb pe dinăuntru?”. Dacă fie și o singură zi din viața ta e aidoma celei dinainte, este fără îndoială păcat. În fiecare clipă și cu fiecare nouă suflare, trebuie să te simți reînnoit iar și iar. Există o singură cale de-a renaște la o viață nouă: să mori înainte de moarte.

Legea 39:

Pe când părțile se schimbă, întregul rămâne mereu același. Pentru fiecare hoț care pleacă din lumea asta, se naște unul nou. Iar orice ins cinstit care moare e înlocuit de unul nou. Prin urmare, nu numai că nimic nu rămâne la fel, ci de asemenea nimic nu se schimbă vreodată cu adevărat.

Legea 40:

O viață fără iubire e lipsită de însemnătate. Nu te întreba ce fel de iubire ar trebui să cauți, spirituală ori materială, divină ori pământească, răsăriteană sau apuseană… Împărțirile duc doar la alte împărțiri, Iubirea nu poate fi nici numită, nici lămurită. E ceea ce e, pur si simplu!