Fă rai din ce ai!, așa-mi zicea bunica mea. Stătea așezată pe marginea patului din camera de la intrare, camera cu cele mai însorite dimineți, camera poveștilor de seară, a candelei cu iconiță veche și a borcanelor cu bucăți cărnoase de aloe lăsate la macerat.

Am luat de pe raft pudriera, am deschis-o și m-am uitat fascinată la textura fină a pudrei compacte. E veche de o mână de ani, îmi spunea și fiecare rid blând al ei îmi zâmbea. Era cea mai blajină femeie din lumea mea.

Fă rai din ce ai! Privită prin ochii prietenelor de cafea, Adela are o viață prefectă, un soț înalt și haios care o iubește și o ciupește șăgalnic de fund prin bucătărie, doi copii cu personalitate, joburi la care alții doar râvnesc și o casă ca-n povești. Sunt un cuplu minunat, el plin de glume, mereu cu un zâmbet larg, aristocrat, vag arogant, ea delicată, cu o frumusețe exotică, naivă uneori și plină de bunătate.

Însă, Adela are propriile drame, se poticnește pe alocuri de diferențele culturale (pe bună dreptate), de infidelitățile bănuite, dar neconfirmate, de dificultățile vieții cu copii aflați la început de adolescență și este mereu exasperată de vremea temperată cu ploi când te aștepți mai puțin. Totuși, se străduiește zilnic să facă rai din ce are!

Ca orice relație, și relația Adelei a fost pusă la încercare de nenumărate ori de-a lungul anilor în doi. La un moment dat, chiar mergea în fiecare miercuri, în timpul pauzei de prânz, la un psiholog. Se împotmolise în răspunsurile dezastruoase pe care le găsea la întrebările care tot apăreau în ultimii ani.

Oricât de idilică părea viața ei din exterior, ea se simțea ca și cum mergea zilnic pe o pârghie în derivă. Era nemulțumită de rezultatele unui parenting pentru care se străduise din greu, era nefericită cu noul șef care se dovedise a fi o pacoste, nu mai avea nici un chef de bănuielile unei noi infidelități și i se părea că viața ei, aflată deja la jumătate, era ca un ceas care o asurzea cu tic-tac-ul lui infernal.

După un an de terapie a început să înțeleagă că raiul îl construiești singură din ce ai la îndemână, că nu ai timp de plâns pe la colțurile problemelor inevitabile, că raiul vine la pachet cu dezamăgiri, cu greutăți, cu compromisuri și cu dat din umeri din când în când.

Se săturase să fie nefericită și a decis că cel mai bine ar fi să nu se mai împiedice în poate, dar dacă sau alte probabilități neidentificate și să fie fericită no matter what. Și-a scuturat îndoielile de pe umeri, și-a îndreptat spatele, a ridicat bărbia și a ales să se bucure de orice îi oferea viața.

Fă rai din ce ai! Așa-mi spunea bunica mea.