Am fost în Maroc. Așa și? Și vreau să mă reîntorc acolo pentru o excursie care să includă un rucsac, nici un copil și mai multe orașe. Aflată la începutul adolescenței, copila mea a devenit deodată interesată mai mult de piscină și mai puțin de călătorit toată ziua bună ziua dintr-un oraș în altul. Cum hotelul unde ne-am cazat avea o piscină imensă, cu greu am convins-o să facem excursii, ba chiar la un moment dat m-a abandonat cu totul. Deși localizată în Africa, Maroc este mai degrabă o țară orientală decât una tipic africană. Invazia arabă de la mijlocul secolului al șaptelea a adus aici atât limba arabă, cât și sistemul lor de guvernare și islamul, la care s-au convertit în timp berberii, populația originară zonei. În Maroc se vorbește darija, un dialect al limbii arabe, dar și franceza (Marocul a fost sub protectoratul Franței între 1912 și 1956). Se vorbește engleză suficient cât să nu mori de foame, însă a ajutat un pic și franceza mea ruginită, nefolosită prea mult din facultate și cele cinci cuvinte pe care le știu în arabă 🙂

Am zburat către Agadir într-o după-amiază cu maxim zece grade la plecare, nerăbdătoare să ajung la soare. La aterizare a trebuit să completăm formularele pentru viză (se obțin în aeroport și le completezi și la plecare), iar în jumătate de oră eram deja pe plajă. Referitor la viză, notează-ți undeva la îndemână numele și adresa hotelului, va trebui să le treci pe formular, și nu uita să verifici vaccinările cu cel puțin două săptămâni înainte. Pentru Maroc ai nevoie de vaccinurile împotriva hepatitei A și B și febră tifoidă. Din fericire le aveam deja făcute și încă valabile de la ultima vacanță în Gambia de la începutul anului.

Agadir m-a surprins cu casele lui moderne. Am aflat de la localnici că orașul a fost în mare parte distrus în 1960 în urma unui cutremur și reconstruit. În limba berberilor agadir înseamnă fortăreață. Nu este deloc un oraș tipic marocan, ci un oraș modern, cu magazine europene, cu McDonalds și KFC (nu au McCămile, am verificat), cu hoteluri mari și o faleză de aproximativ zece kilometri. L-am comparat cu Mamaia, doar că este mult mai ieftin. Cred că m-au ajutat și numărul mare de Dacii Logan care circulă pe străzile din Maroc, muzica românească pe care o auzeam din loc în loc (Inna, Alexandra Stan și Fly Project) și ghici ce … ciocolata Laura cu căpșuni 🙂

Mâncarea este ieftină, în principiu cu 70-80 de dirhami (7-8 euro) ai o masă asigurată. Porțiile sunt în general mari și includ cartofi prăjiți și legume. O porție de tajin, mâncare tipic marocană din pui, vită sau pește, cu legume gătite într-un vas din lut cu un capac conic, este între 50-70 de dirhami (5-7 euro). Majoritatea restaurantelor oferă gratuit ca aperitiv măsline și pâine. Am mâncat atâtea măsline încât mă aștept în curând să-mi iasă frunze de măslin pe nas 🙂 În unele locuri am primit gratuit și ceai de mentă la finalul mesei. Ceaiul de mentă este băutura lor tradițională pe care ți-o oferă aproape peste tot. Este fierbinte și foarte dulce, foarte foarte dulce! În Maroc, un locuitor consumă aproape 30 de kilograme de zahăr pe an. Ce mai poți mânca tipic marocan? Boulfaf (kebab din carne de miel), cuscus, b’stilla (plăcintă cu carne de porumbel),  harira (o supă sățioasă pe bază de roșii, carne și năut), zaalouk (o pastă făcută din roșii, usturoi, ulei de măsline și condimente). Bucătăria marocană include lămâii, coriandru, măsline, migdale, smochine, curmale, șofran și chimen. Mâncarea este foarte gustoasă, însă dacă te hotarăști să încerci mâncare prin piețele lor, ar fi indicat să ai la îndemână niște Immodium, just in case 🙂

Ce poți face în Agadir în afară de plajă? Cam o mulțime de chestii. Să le luăm pe rând:

• Un tur al orașului (portul, piața locală sau souk, moscheea Mohamad V, ruinele vechii cetăți Agadir Oufella Kasbah, magazine/case unde se obține uleiul de argan). Poți face turul cu taxiul sau poți plăti pentru acest tur însoțit de ghid la o agenție de turism sau chiar la hotel.  Este un tur de jumătate de zi și costă 110/55 dirham pentru un adult/copil (11/5,5 euro). Dacă vrei să vezi portul activ, atunci vizitează-l dimineața. Vei vedea sosirea bărcilor cu sardine, descărcarea capturii din ziua respectivă, licitarea și vânzarea peștelui prins, dar și vânzoleala din șantierul care construiește bărci din lemn de eucalipt! Piața locală este cam ca Dragonul Roșu din București 🙂 Găsești de toate, de la chiloți și produse de artizanat la fructe exotice și picioare de cămile, totul se negociază. În general dacă ți se spune că produsul costă 100 dirham, de exemplu, tu oferă 25. El mai lasă, tu mai pui, și ajungi undeva aproape de jumătate de preț, care este de fapt prețul real 🙂 Mi-a plăcut că nu trage nimeni de tine, te invită să le vezi marfa, dar nu sunt insistenți. Nu uita că piața este închisă în fiecare luni! Mai departe, la Kasbah, te vor înconjura diverși marocani dornici să îți arate ruinele, un fel de ghid ad-hoc wanna be, sau să faci poză cu cămila/șarpele/lighioana. Cel mai bine este să fii asertiv, și să o ții cu nu, mulțumesc în timp ce îți vezi de drumul tău. Te vor lăsa în pace. Dacă însă faci greșeala să devii prietenos, la finalul pozei te taxează cu 50 dirham, deși la început nici pomeneală de bani, ci doar de „prietenie”. Priveliștea de pe ruine însă, merită efortul.

• O vizită la Hammam Două ore de răsfăț. O oră în care ești spălat din cap până în picioare și o oră de masaj divin. Scapi de pielea moartă și capeți o piele de bebeluș. Ideal este să te duci la hammam la începutul vacanței, așa vei avea mai mult timp pielea bronzată.  Costă 330 dirham (33 euro)/persoană.

• Cină Fantasia show La 30 de minute de mers cu mașina din Agadir, este locul unde are loc Fantasia Show. Seara include și o cină tipic marocană, în cort. Nu te speria! Cortul are tot ce îi trebuie, inclusiv masă și scaune 🙂 Am fost întâmpinați de luptători marocani îmbrăcați tradițional călare pe cai. La intrare ți se oferă lapte și curmale (un fel de pâine și sare). Mă amuzau privirile bărbaților turiști când primeau lapte :)) În timpul cinei dansează mai multe grupuri, dansuri tradiționale din diverse zone ale Marocului. Când soarele a apus și noaptea s-a coborât asupra cortului, am fost invitați afară, să ne așezăm pe covorașe roșii în jurul ringului unde avea loc spectacolul. Au fost luptători călare ai căror cai se opreau la fiecare descărcare a puștilor, acrobați și dansatoare orientale. M-am simțit ca o Sheherezadă milenară așezată pe covorul persan în așteptarea următoarei povești 🙂

• Poți face excursii la Essaouira (175 km) sau Marrakech (250 km).
• Poți face cățărări pe muntele Atlas sau poți face surf în ocean (de pe plajele din zonă făcea surf Frank Zappa)
• Te poți duce la pescuit în larg.
•  Crocoparc – cu peste 300 de crocodili. Pentru detalii despre parc poți intra aici.
• Plimbare pe cămile Pe cămila mea o chema Toto și de fapt era dromader. În Maroc sunt doar dromaderi. O enervau muștele care i se tot așezau pe pleoape. În rest a fost cuminte și m-a plimbat liniștit. Așa mi-am dat seama că încă mai am mișcarea din șolduri, deși după două ore pe cămilă abia așteptam să ating pământul 🙂 Am trecut printre o mulțime de copaci de argan. Plimbarea costă 200 dirham (20 euro). La final am primit ceai de mentă, cum altfel? 🙂

• Excursie în deșertul Sahara O zi a durat, dar așa ce mi-am dorit să văd dunele acelea de nisip arămiu! Am traversat munții Anti-Atlas, șerpuind printre sate berbere, printre portocali, banani și copaci de eucalipt.  Am zâmbit la vederea caprelor cocoțate în copacii de argan și am băut ceai cu Ahmed, un bătrân de 92 de ani, care închiria camere pentru marocani săraci aflați în trecere peste barajul Yousef ben Tajhin. Ahmed avea doar două soții și douăzeci și șapte de copii. Ne-a făcut ceai de mentă, fierbinte ca soarele de pe cer și dulce ca o baclava. Ne-a adus scăunele mici să ne așezăm și ne-a povestit cum era Marocul înainte de turiști. Înțelept ca un bătrân trecut prin viață!  Ajunsă la poalele deșertului Sahara, mi-am azvârlit papucii și m-am aruncat vitează în dunele arămii. Am urcat dunele, le-am coborât, mi-am împins degetele impulsiv prin nisipul fierbinte, m-am bucurat ca un copil și m-am gândit din nou: ce minunată e lumea asta mare și cât de recunoscătoare sunt că pot vedea o parte din ea! La întoarcere am trecut prin Tiznit, un orășel plin de farmec și am vizitat un atelier de bijuterii din argint, unde am văzut cum se face mâna Fatimei, una dintre cele mai cunoscute amulete protectoare din Zona Orientului Mijlociu. Amuleta este compusă prin combinarea a trei simboluri, mâna, ochiul și cifra cinci, îmbinarea lor având rolul de a amplifica puterea împotiva răului. Mâna Fatimei este un simbol al protecției, al apărării.

• Medina din Agadir De fapt, adevărata medina din Agadir a fost distrusă de cutremurul din 1960 despre care am scris și mai sus. Însă, aceasta a fost refăcută la Ben Sergao, la 4,5 km de Agadir, în 1992, de către Coco Polizzi, un arhitect italian.  A fost construită după tehnici berbere tradiționale pe o suprafață de cinci hectare. Vei găsi acolo mici magazine de artizanat, un muzeu și un restaurant. Poți ajunge acolo cu un taxi. Va trebui să iei un grand taxi și nu unul dintre taxiurile locale portocalii. Grand taxi sunt folosite pentru drumurile dintre localități. Până la Medina ar trebui să plăteși 50 dirham (5 euro).  Instrarea în Medina costă 40 dirham pentru un adult și 20 dirham pentru copil.

Dacă vrei o vacanță la soare în luna aprilie, poți alege Agadir cu încredere. Te va ajuta să știi sucran (mulțumesc), salem aleikum (pacea fie cu tine) și inshallah (cu voia lui Allah). Vei auzi foarte des aceste cuvinte. Eu însă, îmi voi face planul pentru un tur al orașelor din Maroc, cu cazare în inima medinelor 🙂

PS Înainte de a vizita Maroc, citește O casă în Fez, scrisă de Suzanna Clarke 😉