În medie citesc într-un an aproximativ 50 de cărți. Dacă ar fi să trăiesc încă 42 de ani, vârsta pe care o am acum, ar însemna că aș mai avea posibilitatea să citesc încă 2100 de cărți. Perspectiva unui număr limitat de cărți pe care le-aș mai putea citi îmi crează instantaneu anxietate 🙂 De aici și dilema dacă să dau o șansă unei cărți începute care după primele zeci de pagini nu îmi stârnește imaginația sau să o abandonez în detrimentul altei cărți mai bune.

Dintre toate cărțile citite vreodată, cea mai frumoasă carte este Micul Prinț. Iubesc această carte, pentru mine este ca un ghid după care să îți construiești viața. Fabula lui Antoine de Saint-Exupéry este o poveste despre un aviator naufragiat în deșert  unde  întâlnește un tânăr prinț căzut pe Pământ de pe un asteroid minuscul unde a trăit singur cu doar un trandafir. Micul Prinț este o poveste simplă și fermecătoare, spusă într-un limbaj simplu, despre valorile umane, responsabilitate și legătura dintre oameni, despre spirit de aventură, copilărie, singurătate si prietenie.

1. Micul Prinț este a doua carte cea mai tradusă în lume, după Biblie. Una din cele mai răspândite cărți din lume, a fost tradusă în trei sute șaizeci și una de limbi, inclusiv în Braille, vânzându-se aproape două milioane de exemplare anual, cu un total de vânzări de peste 200 de milioane de exemplare în toată lumea, a devenit una din cele mai bine vândute cărți publicate vreodată. Deși publicată atât în limba engleză, cât și în limba franceză în Statele Unite, în țara sa natală, Franța, cartea a fost publicată abia la un an după dispariția lui Saint-Exupéry.
2. Înainte de al doilea război mondial, Antoine de Saint-Exupéry a fost un aviator  și un scriitor aristocratic, care a zburat pe rutele de poștă în Africa și America de Sud și chiar a lucrat ca pilot de testare. Deschiderea cărții este inspirată de experiența proprie a autorului, care în 1935, în timpul încercării de a înregistra recordul pentru cea mai rapidă călătorie între Paris și Saigon s-a prăbușit cu avionul său în deșert, la 125 de mile în afara Cairo, în deșertul libian. Saint-Exupéry scria ceea ce știa.
3. Toate ilustrațiile din Micul Prinț, carte apărută în 1943, sunt pictate în acuarelă de Saint-Exupéry însuși.
4. Moartea lui Saint-Exupéry a fost la fel de misterioasă și fascinantă ca viața sa. Într-o misiune de recunoaștere din 1944, avionul său a dispărut și nu a mai fost văzut niciodată. Dacă a fost doborât de un inamic sau poate a prăbușit avionul într-o manevră de sinucidere rămâne un mister. Trupul autorului nu a fost niciodată recuperat și abia în 1998 a fost găsit un indiciu sub forma brățării sale de identitate de argint, descoperită de un pescar de pe coasta Marsiliei, în Marea Mediterană. Resturile avionului său au fost găsite acolo de un scafandru în 2000.
5. Cel mai probabil trandafirul Prințului a fost inspirat de soția lui Saint-Exupéry, Consuelo. Antoine și Consuelo au avut o relație la distanță în mare parte din viața lor, însă ea a rămas mereu muza lui. La fel cum Saint-Exupéry a ținut-o pe Consuelo aproape de inima sa, Prințul își protejează trandafirul, udându-l și protejându-l. Deși Prințul întâlnește alți trandafiri (în cazul lui Saint-Exupéry, alte femei) în călătoria sa, vulpea îi amintește că trandafirul lui este unic pentru el, deoarece „devii responsabil pentru totdeauna pentru ceea ce ai îmblânzit”. Această teorie este susținută în continuare de titlul autobiografiei lui Consuelo, Povestea Trandafirului.

Poți citi mai multe despre această carte pe thelittleprince.com și o poți descărca gratuit în format pdf aici.

Cele mai frumoase citate din Micul Prinț:

• „Limpede nu vezi decât cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi văzut cu ochii.”
• „Oamenii mari nu pricep niciodată nimic şi este obositor pentru copii să le dea întruna explicaţii.”
• „Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim. Iar oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de gata de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni.”
• „Dacă vrei să construieşti un vapor, să nu începi prin a-i trimite pe oameni după lemne, cuie, unelte, sfori şi alte materiale. Învaţă-i întâi să tânjească după marea îndepărtată, nesfârşită.”
• „Trebuie totuşi să rabd vreo două-trei omizi, dacă vreau să aflu cum arată fluturii. Pare-se că ar fi ceva nespus de frumos…”
• „Oamenii au dat uitării adevărul acesta. Tu însă nu trebuie să-l uiţi. Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Tu eşti răspunzător pentru floarea ta.”
• „A te judeca pe tine însuţi este mult mai greu decât a-i judeca pe alţii. Dacă ajungi să te judeci cum trebuie, înseamnă că eşti într-adevăr un om înţelept.”
• „Vulpea: Tu nu eşti încă pentru mine decât un băieţaş, aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. Iar eu nu am nevoie de tine. Şi nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume. Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn în lume…”
• „Oamenilor mari le plac numerele. Când le vorbiţi de un nou prieten, nu vă întreabă niciodată ceea ce este cu adevărat important. Nu vă întreabă niciodată: “Cum sună vocea lui? Ce jocuri îi plac? Colecţionează fluturi?” Ei vă întreabă: “Câţi ani are? Câţi fraţi are? Cât cântăreşte? Cât câştigă tatăl său?” Numai atunci ei vor crede că l-au cunoscut.”
• „Omul se descoperă pe el însuşi când se măsoară cu obstacolul”.
• „Viaţa nu are sens decât dacă o schimbi cât de cât”.