„Domnișoară drăguță, proaspăt divorțată de câțiva ani prin voință proprie, caut partener de somn, preferabil să sforăie ușor (pentru a ne acompania reciproc), care să suporte fricile nocturne. Au avantaj cei care știu să facă la trezire cafeaua”

Știi de unde anunțul? Să vezi!

De câteva nopți, mă trezesc la 4.30 a.m. plus minus cinci minute, în fiecare noapte. Sunt ca un ceas fără cuc. Am mai avut astfel de perioade. Sunt precum un bebe care se trezește la 6.30 sharp, în așteptarea biberonului cu lapte. Că mă trezesc la 4.30 după ce m-am culcat la 1 noaptea nu ar fi o problemă, dar mă trezesc speriată teribil, cu senzația stranie că something bad is going to happen. Mai mult, îmi ia aproximativ o oră să adorm din nou. O oră de teamă continuă.

În căutarea unei explicații pertinente am dezbătut problema cu prietena mea, la fel de avariată ca mine. Ce motive ar putea avea la baza acest comportament bizar?

1. Am văzut un film de groază cu o seară înainte. Dar nu am văzut, așadar pică!

2. Am visat hoți, cutremur, etc. Asta chiar mi s-a întâmplat acum câteva nopți, când m-am ridicat din pat, am închis toate gemurile, am verificat ușa din nou și am dormit cu aerul condiționat pornit de m-am trezit femeia bionică 🙂

3. Am visat vreun fost iubit. Nu s-a întâmplat totuși, dar dacă s-ar întâmpla asta, nu aș fi speriată, aș fi amuzată.

4. Mă sperie necunoscutul. Acum depinde dacă necunoscutul are ochii albaștri sau verzi, negri, roșii, portocalii.

5. E copila plecată în tabără și e casa goală. Ăsta ar fi un motiv pertinent, dacă mă gândesc mai bine.

6. Refulează subconștientul meu. Aceasta a fost explicația prietenei (v-am zis că e avariata).

Încercând să găsim explicația nevrozei mele, mi-am dat seama că viața de femeie single e foarte frumoasă, dar lipsește cu desăvârșire un coleg de somn.

M-am decis să renunț la dormitul pe diagonală ocupând tot patul și să ofer jumătate din pat, pentru siguranța nocturnă. Promit să dormim fund in fund (Liberty, uneori chiar Cherish, conform fotografiei) și să împărțim sticla cu apă de lângă noptieră, după ce prezintă buletinul de analize la zi. Dacă se poate, unul căruia să nu-i spăl chiloții și șosetele, preferabil să-și gătească singur (sau să se mulțumească cu salată, înghețată și cafea), să nu întrebe unde pleci și de unde vii, să lase colacul de la toaletă și să plece cu băieții lui la bere când eu plec cu fetele la cafea 🙂

Is it too much to ask? Basically, să vină acasă doar când e ora de somn și eventual să plece dimineața devreme după ce a făcut cafeaua.

Guys?

PS  Iarna am picioarele reci, iar în copilărie nu-mi scoteam picioarele de sub pătură de teama lupilor care voiau să mănânce picioare de copii 🙂

*Acest text este un pamflet. A se trata ca atare.