Nu sunt fan Valentine’s Day. Nici chiar Dragobete. Îmi dau seama că anul trecut am uitat total de această sărbătoare. Tocmai mi-a reamintit facebook ce făceam anul trecut în ziua de Dragobete: zburam către Birmingham. Acum am realizat că a fost de Dragobete. Dragobetele sărută fetele! S-avem pardon … La mine toate încercările din adolescență (și nu numai) de Valentine’s Day/Dragobete au fost niște chestii eșuate și dezlânate. Am observat de-a lungul vremii, că femeile sărbătoresc treaba asta cu iubirea în funcție de statutul relațional din anul respectiv. Dacă e într-o relație, facebook va fi inundat de pupici și inimioare, însă dacă domnul lipsește din peisaj, va tuna și fulgera despre cum aceste sărbători sunt niște treburi pur comerciale și cum ea nu are nevoie de iubire doar într-o singură zi din an. Anul acesta am primit de la prietene numai poze cu mesaje de genul „Fă-i iubitei o surpriză de Valentine’s Day, prezint-o soției!”, semn că zilele acestea cu exces de iubire nu le mai impresionează. 🙂
În lumea intergalactică de azi avem zile pentru orice, ziua iubirii, ziua cărții, ziua limbii materne, ziua lumii, ziua zilei, ziua nopții… Tot ce nu apreciezi în cele 364 de zile ale anului, e musai să apreciezi în a 365a zi. A venit copila mea de la școală în ziua de Valentine’s Day amărâtă că ea nu a primit nimic de la nici un băiat, în timp ce toate fetele au primit felicitări și mici atenții. Ferească Sfântul Valentin să nu ai prieten în ziua cu pricina sau să ignori marea sărbătoare, că ești pe loc declarată o frustrată cu adevărate probleme ce necesită sesiuni serioase de terapie cognitiv-emoțională.
Legenda Dragobetelui, fiul Babei Dochia, este frumoasă, însă tradiția idilică de Dragobete este cam greu de aplicat în zilele noastre. În trecut, „pe dealurile din sat se aprindeau focuri, iar în jurul lor stăteau și vorbeau fetele și băieții. La ora prânzului, fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit zburătorit, urmărite de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior și o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. De aici provine expresia Dragobetele sărută fetele!. Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru a-ți afișa dragostea în fața comunității.”* În ziua de azi, se sărută de milione de ori și tot nu se logodesc. Pur și simplu nu se mai poartă logodna. 🙂
Nu am nimic împotriva unui buchet de flori, însă cele două sărbători ale iubirii (în special cea importată de la americani) au devenit o oportunitate comercială de care comercianții nu ezită să se folosească. Apreciez însă o vorbă frumoasă și o floare în această zi, în locul inimioarelor din pluș import China, zecilor de trandafiri roșii cât mai impozanți import Olanda și prefecătoriei. În rest, cum spunea un cantautor român, „unde dragoste nu e, nimic nu e!”. Eu una, aștept babele și mucenicii. Baba mea e mereu pe șapte 🙂 Hai, s-aveți grijă la Dragobete, am auzit că sărută apăsat fete!